Din proiectele primarului Iliescu: Proiectul “Marea Prostealã”

Sãptãmâna trecutã am constatat cã în oras era mare forfotã: toatã lumea se precipita, semafoarele din intersectiile semaforizate nu mai functionau, toti agentii de la “Circulatie” erau concentrati în aceste intersectii, ce mai, agitatie mare! Toate astea dupã ce, timp de o sãptãmânã pe soseaua principalã fuseserã astupate craterele si transeele, iar bordurile si marcajele rutiere au fost revopsite. Nedumerit, am întrebat ce se întâmplã. “Cum, nu stiti?? Vine Tãriceanu!!”, a sunat rãspunsul pe un ton admirativ al unui DADP-ist. si se mai spune cã martea sunt trei ceasuri rele, când Dumnezeu nu doarme. Se pare cã acelasi lucru s-a întâmplat si la Giurgiu, pentru cã, în perioada Sãptãmânii Curãteniei, care a precedat aceastã “vizitã marcantã”, am avut, pentru moment, impresia cã toate acestea se fãceau pentru giurgiuveni. Dar, nu, se pregãtea vizita premierului Cãlin Popescu Tãriceanu, care venea la Giurgiu, dacã ar fi sã ne luãm dupã spusele primarului nostru, pentru a da drumul la gaze!! Dar, din pãcate, premierul nu este obisnuit cu gogosile afumate pe care le vinde de fiecare datã primarul Iliescu, si nici nu stie cã Lucian Iliescu, de dragul voturilor, este în stare sã ne promitã si luna de pe cer!
Am mai amintit si cu alte ocazii faptul cã, cel putin deocamdatã, este cam greu de realizat acest deziderat al primarului liberal, deoarece sunt litigii cu proprietarii de terenuri pe unde trece conducta magistralã. Dar cred cã premierul se astepta ca, venind la Giurgiu, sã gãseascã un oras în care se produce, un oras în care oamenii au o ocupatie, alta decât sã se plimbe dintr-un capãt în altul în cãutarea (în zadar) a unui loc de muncã. Se astepta sã gãseascã mãcar o întreprindere în care sã se producã la capacitate maximã, multumitã gazelor naturale aduse de domnul primar în Giurgiu. Dar, surprizã si dezamãgire în acelasi timp! Singura întreprindere vizitatã de premier a fost Teatrul Valah, unde, chipurile, se mai lansã o datã domnul primar într-o campanie electoralã din care sperã sã mai iasã, încã o datã, învingãtor! Iar Tãriceanu a avut parte de o salã aproape plinã de scaune goale! Finalul acestei vizite este unul trist: premierul s-a convins cã partidul pe care îl conduce nu mai este asa de puternic, si se pare cã la aceastã orã începe sã regrete faptul cã nu a luat în seamã ceea ce îi mai sopteau, din când în când, acele asa-zise “guri rele”, înainte de a ajunge în orasul în care, pentru vizita sa, pânã si semafoarele au fost pe “avertizare”!
Dar sã trecem la lucruri mai serioase, si sã vã informez, dacã nu ati aflat încã, stimati giurgiuveni, cã Primãria Municipiului Giurgiu a cumpãrat, din banii nostri, ai contribuabililor, pe strada Portului nr. 19, lângã scoala nr. 7, un imobil a cãrui valoare se ridicã la 500.000 de euro (!!). Îl înstiintez pe domnul primar cã, la asemenea sumã, se poate cumpãra, în Pipera, o casã NOUÃ si destul de mare. În schimb, la Giurgiu a fost cumpãrat cu aceastã sumã, imobilul construit, în cea mai mare parte, în anul 1940, adicã acum 68 de ani! Pretul plãtit de Primãrie duce la 366 de euro pe metrul pãtrat. Si asta din banii dumneavoastrã, stimati cititori! Continui, în aceste conditii, sã cred cã Primãria a devenit o agentie imobiliarã de prim rang a orasului.
Din pãcate, din aceste jocuri imobiliare nu au de pierdut decât copiii. Îmi permit sã îi reamintesc domnului primar, dacã cumva a uitat, cã la numai câteva sute de metri de scoala 7, unde a promis cã va construi o salã de sport, se aflã scoala cu clasele I-VIII “Mihai Eminescu”, mai cunoscutã ca scoala nr. 4. La aceastã scoalã învatã copii care îsi desfãsoarã orele de sport într-o salã improprie, care riscã sã cadã pe ei. Cu asemenea sumã, le putea construi copiilor din ambele
scoli sãli de sport de ultimã generatie, asa cum de altfel meritã... Dar nu, primarul nostru preferã sã promitã de cinci ani de zile copiilor de la scoala 4 cã le va reface acea salã de sport. Aceastã salã se pare cã nu îsi are loc în planurile de modernizare si de investitii ale municipalitãtii actuale. Si acelasi primar promite acum copiilor de la scoala 7, dupã ce le-a luat din curtea de joacã prin ridicarea clãdirii noi a scolii, cã le va construi o salã de sport!
În final, pentru a încheia “apoteotic”, îmi permit sã spun cã, desi suntem un oras sacrificat de dragul unei idei nãstrusnice - aceea de a trece conducta magistralã prin centrul orasului, transformându-l într-o bombã fãrã ceas, cu explozie neasteptatã - cred cã stiu care e cel mai mare regret al primarului Iliescu: acela cã nu a avut posibilitatea sã multumeascã “din inimã” premierului pentru “mãretele realizãri” ale perioadei de guvernare PNL/PD-L. Iar întrebarea care se naste, dupã vizita lui Cãlin Popescu Tãriceanu este: domnule primar, vestea cu gazele, cu care ne tot amenintati, face oare parte din Proiectul Marea Prostealã?